Papagalul de Pacific

Papagalii de Pacific isi au originea in Ecuador si Peru. Destul de mici ca dimensiune, papagalii de Pacific nu canta, dar pot fi invatati sa vorbeasca.
Ciocul papagalului are mobilitate si forta foarte mare, datorita structurii sale unice. Mandibula sa superioara este atasata de craniu printr-o articulatie speciala, atât de flexibila incât pasarea poate sa-si deschida mandibulele foarte larg. Papagalul isi poate folosi ciocul in multe scopuri, de la actiunile delicate de curatire a penelor sau de hranire a puilor, pana la spargerea celor mai tari seminte si nuci.
Papagalii sunt cataratori agili, croindu-si drum printre cele mai mici ramuri ale coronamentului padurii pentru a profita de belsugul de fructe, flori si seminte, pe care multe alte vietati de marime similara nu le pot atinge. Ei isi folosesc ciocul si ca pe un al treilea picior in timp ce se catara, folosindu-l ca pe un cârlig pentru a se fixa pe o creanga si apoi, cu miscari coordonate ale gâtului musculos si ale picioarelor inainteaza de pe o crenga pe alta.
Penajul papagalilor de pacific este viu colorat, intr-un verde intens, cu combinatii de albastru stralucitor. Papagalii de Pacific sunt inteligenti, activi, jucausi si prietenosi.

---