Based Hound

Un copoi cu picioare de teckel!    Basset Hound este un caine lung , de talie mica , cu un miros excelent , avind vechii stramosi francezi . Foarte multi admiratori ai rasei considera acest caine ca fiind cel mai frumos si totodata cel mai atipic caine de tip hound , cu o conformatie a capului minunata , cu o privire aproape umana si cu urechi lungi pe care de multe ori le calca . Indiferent de modul cum agreem sau nu infatisarea acestui caine trebuie sa recunastem ca bassetul este unul din cainii cei mai usori de recunoscut . Originea Bassetului se pierde undeva in secolul 16 in Franta - tara recunoscuta printr-o mare variate de hounzi - de interes local . Varietatea de caine cu talie joasa si picioare scurte , a fost denumita generic basset ( bass - in franceza inseamna de talie joasa ) Exista parerea ca atit bassetul cit si varul sau cu picioare lungi ( bloodhoundul ) sunt urmasi directi ai cainelui de Saint Hubert , despre care vom mai avea ocazia sa vorbim - mult mai amanuntit - la prezentarea bloodhoundului . Foarte multe autoritati in materie de chinologie afirma ca bassetul este o varianta de bloodhound - care a cunoscut o mutatie prin imperecherea cu anumite rase locale - mutatie care a avut ca principal rezultat micsorarea lungimii picioarelor cainilor . Acesti caini de talie mica , cu picioare scurte au fost folositi la vinatoarea de vinat mic - in principal iepuri si la scotocirea tufisurilor considerate ineccesibile unor caini de vinatoare de talie mare sau medie . Vinatoarea cu haita de basseti este la moda si in ziua de astazi in Franta si Anglia .
   Exista in ziua de astazi 5 varietati de basset - de tip francez si anume :

-The " Basset Artesien - Normand "
-The " Basset Griffon Vendeen "
- The " Basset Bleu de Gascogne "
- The " Basset Fauve de Bretagne "
- The " Basset d'Artois "


Basset Artesien - Normand    Trebuie precizat ca istoria timpurie a bassetului este legata de francezi , dar cea moderna a bassethoundului , care a facut ca rasa sa fie standardizata si sa arate in felul in care o cunostem noi astazi - este strins legata de Marea Britanie
   Pentru inceput sa studiem trecutul . Marile vinatori din Franta erau organizate cu haite numeroase de caini de tip hound iar vinatorii urmareau prada - cerb , caprior , lup , mistret , etc - pe cai special antrenati . Numai nobilimea avea dreptul de a se ocupa cu vinatoarea de acest fel . Particularitatea acestui stil de vinatoare fata de varianta sa britanica era aceea ca francezii nu foloseau caini hound specializati pe anumit tip de vinat ( cum se practica in Anglia - foxhound , staghound , etc ) ci cainii lor erau folositi universal la toate prazile urmarite , cu exceptia pasarilor. Dupa Revolutia franceza , vinatoarea a devenit un sport practicat de catre toti cetatenii obisnuiti . Dar majoritatea acestora nu aveau potenta financiara de a intretine un numar asa mare de caini de vinatoare si cai . Pe de alta parte vinatul mare - era prea greu de urmarit la o vinatoare pedestra . Aceasta contradictie a condus la selectionarea unor varietati de hound , mai greoi in alergare , care puteau fi folositi la vinatoarea la picior , dar care aveau simtul mirosului si capacitatea de munca in teren neschimbata fata de cainii folositi pina atunci . Este deasemenea interesant de stiut ca basseti erau folositi si pina atunci la vinatoare - in anumite zone geografice ale Frantei . Iata cum aceasta necesitate practica a propulsat bassetul nostru in rindul noilor cetateni vinatori . De aici incepe istoria moderna a bassetului. Nu putem sa incheiem istoria timpurie a houndului francez - pina nu prezentam cititorului nostru - o varianta de origine a tuturor cainilor de vinatoare de tip francez . Varianta nu ne apartine ea este preluata din lucrarile majoritatii chinologilor francezi , si suna cam asa :

- "Toti cainii francezi de vinatoare au stramosi comuni" . Acesti stramosi au fost cainii ( ogari ) adusi de fenicieni - din Orientul Apropiat in jurul anilor 2500 i.e.n si cainii din zona Europei de Vest - atestati arheologic inca din epoca bronzului . De-a lungul secolelor aceste doua varietati s-au mixat si printr-o selectie locala s-au constituit cainii de o anumita tipologie si uz strict legate de o arie mica geografica.
- "Primul caine cu "standard" ferm , recunoscut in Franta a fost Cainele de Saint Hubert - considerat ca avind legatura si in dezvoltarea bloodhoundului englez" . Acest caine provenea din canisele unor calugari belgieni din zona Ardenes - calugari care slujeau manastirea Sfintului Hubert ( patron al vinatorii ) . Marea calitate a acestei vechi rase de caini era mirosul foarte dezvoltat . La origine acest caine exista in doua varietati - o varietate de culoare neagra sau black & tan si o varietate de culoare alba cu pete mari de culoare neagra sau gri ( astazi disparuta ) . In timpul celei de-a doua Cruciade ( 1214 - 1270 ) Regele Louis al Frantei a adus cu el din Orient ogari pe care i-a imperechiat cu acesti caini de Saint Hubert . A obtinut in acest fel un caine de vinatoare cu un miros deosebit dar si cu o viteze foarte buna - caini denumiti de istorici - "Cainele gri al Regelui Louis" . Majoritatea raselor de caini de origine franceza sunt descendente ale acestui caine din secolul 13 - cu deosebirile rezultate din selectia locala

Dintre cele 5 varietati de basseti francezi sunt 2 caini care prezinta interes in prezentarea istoriei moderne a Bassethoundului , si anume Basset Artesien Normand si Basset Blue de Gascogne :

Basset Artesien Normand
Standardul actual al rasei dateaza inca din jumatatea socului 19 si este considerat cel mai comun basset francez . Cainele are un corp lung , cu piciaore scurte si torsionate spre exterior iar inaltimea la umeri nu depaseste 26-26 cm . Par scurt iar de obicei acesta se prezinta in varianta colortica tricolora - alb , maro-orange si negru . Ochii mari si de culoare neagra , Urechi lungi purtate cazut . Un caine excellent pentru vinatoare - poate fi folosit practice la orice specie de animal salbatic - de la iepure la mistret . Problema care se pune este cit de mare este interferenta genetica dintre actuala rasa de bassethound si acesti stramosi francezi , precum si cum s-a ajuns la creearea bassethoundului modern .

Basset Blue de Gascogne
Basset Blue Gascoigne     Rasa veche de caini , care apare in multe lucrari de arta ale secolului 14 - raspindit mai ales in Sudul Frantei . Inaltimea la umeri a exemplarelor nu depaseste 42 cm . Corp lung si cu o masa musculara in general superioara majoritatii altor varietati de basset . Poate alerga foarte repede si pentru mult timp . Ochii sunt de culoare neagra , urechile cazute si lungi iar nasul foarte mare cu nari dilatate , capabile sa aspire o cantitate mare de aer , atit pentru un miros mai bun dar si pentru a oxigena cainele in alergare . parul scurt , in general de culoare neagra-albastru sau gri , cu pete de culoare alba pe picioare sau pe fata . In prezent rasa este in pericol de disparitie . Datorita abilitatilor speciale de vinator - Basset Blue de Gascoine este folosit in haite cu numar mare de exemplare la aproape orice tip de vinat , cu exceptia pasarilor .

In prezentarea istoriei moderna a bassethoundului ne punem problema cit de mare este interferenta genetica dintre actuala rasa de bassethound si acesti stramosi francezi , precum si cum s-a ajuns la creearea bassethoundului modern .

 In jurul anului 1870 in Franta existau 2 canise celebre - care se ocupau cu cresterea si dezvoltarea bassetului francez de tip normand - canisa Contelui Le Couteulx de Canteleu si cea a lui Louis Lane din Chateau de Frangueville - linga Ruen . Fiecare din aceste canise dezvoltase o varietate proprie de Artesien Basset . Varianta lui Lane era considerate avind o puritate mai mare a exemplarelor si era foarte iubita in rindul vinatorilor francezi . In ciuda acestor insusiri foarte putine exemplare tip "Lane" au ajuns in Marea Britanie . Majoritatea bassetilor care au ajuns insula si au sta la baza formarii actualei rase de bassethound au fost originari din canisa Contelui Le Coutelx . Aspectul bassetilor francezi era acela al unor caini robusti , cu blana aspra , patata cu culori diferite - alb , orange , maro ,negru , etc . Picioarele din fata erau semitorsionate .
Povestea incepe prin anul 1872 - atunci cind englezii s-au aratat brusc interesati de varianta normanda de basset - si doi sportsmeni britanici , Lord Onslow si Everett Millais , incep sa importe aceasta rasa in Marea Britanie . Aventura incepe odata cu vizita pe care Millais o face la Paris in anul 1874. Chiar daca acest genteleman nu a fost singurul britanic care a importat acesti caini in insula , el a capatat recunosterea istorica de creator al bassethoundului modern si de aceea este foarte important sa urmarim evolutia liniilor de singe provenite din canisele sale. Ajuns in Paris - Millais a fost foarte curios sa urmareasca o expozitie canina care se organiza in "Jardin d'Aclimatation" - expozitie dedicata Teckelului german si altor rase de caini de vizuina . In cadrul acestui show in afara unor minunati teckeli , atentia lui Millais a fost atrasa de citeva exemplare de basset artesian - caini cu o talie mai mare decit cea a teckelilor - avind corpul acoperit cu par de culoare alb - neagra - cu pete orange si o privire moale si visatoare . Doi caini l-au impresionat in mod special pe englez - pe numele lor Fino de Paris si Model si de aceea el a decis ca imediat trebuie sa-i cumpere , mai ales ca aceste doua exemplare proveneau din canisa Contelui de Coutelx , avind in consecinta referinte foarte bune . Din pacate la acel moment Millais nu a reusit sa-l procure decit pe Model , iar Fino de Paris va ajunge in Anglia ceva mai tirziu prin intermediul lui George Krehl . Acesti doi caini vor constitui baza de plecare in crearea bassetului modern si practic toti cainii moderni din aceasta rasa au in linia lor de singe numele unuia dintre aceste doua exemplare . Din citeva poze mostenite de la aceste doua exemplare constatam ca aspectul lor fizic exterior nu era tocmai perfect raporta la standardul zilelor noastre , dar pentru aceea perioada de inceput Model si Fino erau doi basseti perfecti . Everett Millais , care la inceput nu era interesat foarte tare de showurile canine , decide sa-l introduca pe Model intr-o expozitie publica organizata la Wolverhampton in 1875 si la foarte scurt timp intr-un show canin organizat la Crystal Palace . Din ce in ce mai multi oameni incepeau sa admire acest "hound de talie mica" - asa cum a fost denumit el in cotidianul londonez "Live Stock Jurnal" .

Bassethound    Printre admiratorii lui Model s-a aflat si Lordul Onslow - personaj deloc strain de dezvoltarea si cresterea acestor caini - si care , inca in urma cu 10 ani fata de Millais , importase in Anglia , din canisa aceluiasi conte francez - doi masculi si o femela pe numele lor Fino,Finette si Nestor . Decizia lui Onslow de a importa si o femela a creat oprtunitatea de a se incerca o imperechere a acesteia cu Model . Din aceasta imperechere s-a creat o linie de singe - puternic cosangvinizata , in care la un moment dat au participat si ceilalti mascului ai celor crescatori . Nu are rost sa dezvoltam toata aceasta activitate , pentru ca nu am face decit sa incarcam cititorul cu o multime de amanunte semnificative poate doar istoricilor chinologi ai rasei .

Istoria cainilor lui Millais si ai lordului Onslow se intrerupe brusc in anul 1880 cind din motive de sanatate , Millais este obligat sa plece in Australia iar Lordul Onslow renunta la continuarea de unul singur a acestei munci . Cainii ajung in proprietatea mai multor pasionati ai rasei , unul dintre acestia fiind - surpriza ! - George Krehl - care importase deja din Franta pe Fino de Paris , Jupiter si Pallas . Contributia lui Fino de Paris la fixarea caracteristicilor genetice care definesc bassetul englez , a fost atit de importanta incit specialistii francezi declarau - "daca am fi stiut despre extraordinarul potential al lui Fino de Paris - nu am fi permis niciodata ca el sa paraseasca Franta " . Toate femelele crescute la aceea vreme in Anglia au fost montate de catre acest mascul deschizindu-se astfel cea de-a doua linie de singe dupa cea a lui Model . Talia puilor rezultati era din ce in ce mai redusa , cainele se lungea si se apropia de sol .

In 1884 - refacut fizic - Millais se intoarce in Anglia si are surpriza sa-l gaseasca pe Model in viata , chiar mai mult de atit - fertil. Plin de entuziasm Millais il imperecheaza pe Model cu una din stranapoatele sale ( Finette II ) , imperechere din care rezulta 3 pui - pe care ii crescatorul ii caracterizeaza "perfect satisfacatori pentru bassetul ENGLEZ" . Tot in anul revenirii sale in tara , Millais contribuie din plin la infiintarea primului club englez de rasa . Printre membrii onorifici ai acestui club se numarau , bineinteles , Contele Le Coutelx - omul care muncise pentru prezervarea rasei de basset pe teritoriul Frantei , Lordul Onslow , Galway , unul dintre impatimitii crescatori ai momentului si George Krehl . Lor li s-au adaugat in scurt timp si alti membri , dintre care nu putem sa nu amintim pe Printesa Alexandra - ulterior sotia regelui Edward VII , Doamna Ellis de Brettenham Park , etc Printesa Alexandra era o mare admiratoare a bassetilor , atit in varietatea cu par aspru cit si in cea cu par normal . Canisa sa purta numele de Sandringham -dupa numele localitatii unde familia regala isi avea resedinta de vara
   In 1886 - erau deja inregistrate peste 120 exemplare canine de basset in evidentele clubului englez . Intr-un show canin organizat la Aquarium in Londra - s-au prezentat un numar de peste 80 basseti - fata de numai 65 teckeli - fapt ce denota reala popularitatea de care acest caine incepea sa se bucure . Singura problema era aceea ca rasa era puternic cosangvinizata - multe din exemplare avind mari probleme de comportament . Millais insusi , avea anumiti caini pe care i-a caracterizat drept "adevarati idioti" . Dupa 1892 crescatorii incep un puternic program de incrucisari controlate , cu participarea majoritatii exemplarelor din canisele engleze - scopul clar al acestui program fiind acela de a micsora cosangvinizarea exemplarelor si de a stabiliza caracterul si comportamentul cainilor .

Chiar Millais fata urmatoarea remarca , cu privire la idea de a folosi si bloodhounzi in aceste imperecheri : " Folosirea Bloodhoundului ca vector de singe proaspat , care sa contracareze degenerarea unei parti a bassetilor , trebuie considerate mult mai folositoare decit importarea unui numar de basseti francezi de aceeasi varietate , dar de tip inferior genetic si de talie mai mica " Este clar ca Millais ramasese fidel crezului sau de imbunatatire a bassetului francez , considerind permanent ca tipologia si caracteristicile acestuia nu sunt multumitoare . De fapt Millais nu realiza ca el nu facuse o crestere valorica a bassetului artesian , ci crease o noua rasa de caini - si anume Bassetul Englez !

 Millais chiar face o incrucisare intre o femela de bloodhound si un basset - din aceasta monta rezultind un numar de 12 pui , dintre care supravietuiesc numai 5 , restul , impreuna cu mama lor murind la nastere . Puii rezultati pastrau statura joasa a tatalui lor iar culoarea blanii lor era in continuare patata tricolor.
Catre sfirsitul secolului devenise clar ca introducerea singelui proaspat de bloodhound si pe cel al unor exemplare de basset- de tip Bleu de Gascoine - importate din Franta , imbunatatise in mod evident calitatea exemplarelor canine obtinute . Odata cu inceputul anilor 1900 , popularitatea rasei devine clara . Bassethoundul este descoperit si in Anglia ca un excellent caine de vinatoare si de companie , cu un caracter placut . Existau pe teritoriul Angliei 3 canise care cresteau basseti pentru vinatoare . Cea mai faimoasa era cea creata de Godfrey si Geofrey Heseltine - numita "Walhampton pack" . Cainii erau folositi pentru vinatoarea de bursuci si mai tirziu la iepuri .
Cam aici terminam cu prezentare acestei istorii moderne a bassethoundului - si speram sa nu fi plictisit cititorul cu toate aceste amanunte - dar am vrut sa fie destul de clara diferenta dintre acest caine si basseti francezi . Englezi afirma ca "Nu exista Bassethound francez !" iar francezi spun "Englezii nu ar fi putut niciodata crea un caine tip basset - i-au importat pe ai nostrii si le-au schimbat denumirea !" . Dupa cum vedeti cred ca adevarul este undeva la mijloc . Dar cam atit despre aceasta controversa - sa vedem la ce ne poate noua folosi un bassethound

Bassethoundul este un excelent caine de vinatoare . El a fost selectionat si dezvoltat pentru aceasta activitate - in mod special pentru vinatul mic cu par . Conformatia sa anatomica - cu toate ca inspira de multe ori rasul - este perfect adaptata muncii pe care trebuie sa o faca in tern . Nasul lung cu mari nari - este dezvoltat pentru miros si rezistenta , urechile lungi precum si pliurile pielii ajuta la fixarea mirosului in jurul animalului , labele picioarelor late il ajuta la stabilitatea in teren si ii ofera o aderenta marita in timpul alergarii , picioarele scurte il fac mai robust iar inima lui mare ( atit la propriu cit si la figurat ) il ajuta la marirea capacitatii de efort in timpul alergarilor prelungite . Istoric vorbind bassethoundul a fost cel mai des folosit la vinatoarea cu haite de caini . Se asteapta de la acest caine sa aiba disponibilitatea si puterea necesara sa vineze zi de zi , in cele mai variate conditii de teren si la o mare diversitate de specii de vinat .
Chiar daca deseori este privit ca un clovn al lumii canine , credem ca v-am prezentat suficiente argumente pentru a reconsidera pozitia noastra fata de acest caine , si mai mult , sper ca am lamurit un lucru foarte important - bassethoundul este un foarte bun si vechi CAINE DE VINATOARE !

http://www.vinatorul.ro/index.php?option=displaypage&Itemid=52&op=page&SubMenu=

---