Fiecare sfarsit e un nou inceput

De mica iubeam caainii, dar nu mi s-a permis sa am unul... Asta pana in vara lui 2010 cand a gasit mama un la container un pui nou nascut. Am incercat sa nu ne atasam de ea(era fetita) in ideea ca nu o vom pastra. Dar usor usor a inceput sa se integreze in familie. A primit numele Happy. Dupa 14 zile de cand o gasiseram, Happy a deschis ochisorii: era o adevarata minune. Alaturi de ea am trait cele mai frumoase clipe. (mi-ar lua prea mult sa le povestesc) Din pacate drumurile noastre s-au despartit in dimineata zilei d 5 martie 2011. La nici 7 luni Happy s-a stins, lovita de masina... Am suferit enorm, am inceput sa ma izolez de toti. Nu mai aveam nici un prieten. Atunci am hotarat sa merg la psiholog, desi nu prea m-a ajutat. Dupa vreo 2 luni am gasit in fata blocului un pui de catel d vreo 1-2 saptamani. Stiam ca in cartier e o doamna care are grija de cainii de la bloc si e voluntara la protectia animalelor, asa ca i-am dat ei catelusa. Curioasa in legatura cu voluntariatul, am inceput sa ies si eu la catei. Si astfel m-am atasat de mica haita: Nero, Rex, Lara, Bella si Cutza. In curand a venit sezonul "bebelusilor". Catelusele au fatat( inafara de Lara care e sterilizata) Incepea un nou cosmar: Bella fatase 3 pui si se imbolnavise de jigodie, iar Cutza fatase 10!!! In final Bella a murit, iar pe cutza am dus-o la adapost, unde i-au murit toti puii, inafara de Hope, pe care am adoptat-o. Dupa vreo saptamana am adoptat si unul din puii Bellei, pe Linda, si am dus-o la curte. Hope nu se purta ca un catel normal: nu se juca, dormea mult iar cand era treaza scheuna. Am crezut ca nu s-a acomodat si am sperat ca ii trece. Curand insa a inceput sa faca crize de epilepsie. Diagnosticul: jigodie! La 2 luni jumate s-a dus... A ramas Linda. Si ea avut jigodie dar a supravietuit, a ramas doar cu un tremur permanent al labutelor posterioare, care nu o incomodeaza. La 1 decembrie o problema in familie a facut posibila mutarea Lindei de la curte in apartament. Desi e mai sensibila, Linda e un caine exceptional. E inteligenta, frumoasa si cuminte(cateodata :)) ) Pe Happy nu o va egala niciodata vre,un caine. Dar desi nu vreau sa recunosc, simt ca Linda tinde sa fie la fel de buna. Linda a reusit sa ma faca sa zambesc din nou si multumes lui Dumnezeu ca inca traieste! Acum o privesc si imi dau seama ca e exact cainele de care am nevoie. Maine implineste 9 luni, si sper ca ea va fi langa mine pana la batranete. P.S. Pe Linda o puteti vedea si in poza.

---