Hamsterul Chinezesc

Acest tip de hamster este originar din nordul Chinei si din Mongolia. Este o specie de hamster mai putin utilizata ca animal de companie, pentru simplul motiv ca seamana prea mult cu un soarece. Are coada scurta si maxilarele înguste.

Prima mentiune documentara a unui hamster chinezesc dateaza din anul 1900. În anul 1919, hamsterul chinezesc a ajuns în SUA, unde a fost folosit în laboratoarele de cercetari. Abia dupa anul 1960 aceasta specie de hamsteri a intrat pe piata animalelor de companie.

Cataratorul asiatic
În libertate, hamsterul chinezesc traieste în zone semi-desertice, în vizuini care comunica între ele prin tuneluri. Este un animal nocturn, care doarme în timpul zilei si devine activ abia dupa lasarea întunericului.

În captivitate, hamsterii chinezesti îsi modifica putin comportamentul, în sensul ca se obisnuiesc sa activeze pentru scurt timp si în cursul zilei. Este un foarte bun catarator, folosindu-se de coada pentru a se echilibra. Tot coada îl ajuta sa sara la înaltimi mari pentru talia sa. Un hamster chinezesc atinge la maturitate o lungime de 9-12 centimetri. Masculii sunt mai mari decât femelele.

Din cauza corpului subtire, hamsterii chinezesti nu pot fi tinuti în custi cu gratii, ca si alte specii de hamsteri. Un acvariu este cea mai buna alegere pentru pastrarea hamsterilor chinezesti. Obligatoriu acesta trebuie acoperit cu o plasa, care sa permita aerisirea, dar sa si împiedice evadarea acestor campioni la saritura în înaltime. Acvariul trebuie ferit de lumina directa a soarelui sau de sursele de încalzire.

Fiind o specie nordica, hamsterul chinezesc suporta mai bine frigul decât caldura. Sunt animale sociabile. Ca urmare, pot fi tinute împreuna mai multe exemplare, indiferent de sex. Conditia esentiala este ca animalele sa fie puse împreuna la vârste fragede. În caz contrar, se pot isca adevarate batalii pentru împartirea teritoriului. Femelele pot fi foarte agresive în perioada de gestatie. Uneori, ataca masculii si-i ucid. Din acest motiv, terariul trebuie sa fie suficient de mare încât sa poata dispune de mai multe adaposturi în care masculii sa se poata refugia. Chiar si în afara perioadelor de gestatie, unele femele sunt tentate sa roada coada sau organele genitale ale masculului. Se pare ca este un comportament specific doar exemplarelor din captivitate.

Un remediu, testat cu mult succes, este amplasarea în terariu a unei roti pentru miscare. Femela îsi consuma astfel energia si tentativele de agresiune sunt mult diminuate.

http://www.estradamaramureseana.ro/

---