Abyssinian

Este o rasa ale carei origini nu se cunosc
cu precizie; numele ar indica faptul ca ar proveni
din savanele africane, dar studii genetice recente
atribuie desenul deosebit al blanii unei mutatii
aparute in Extremul Orient. La pisica Abisiniana
frapeaza aspectul foarte natural combinat cu
coloritul deosebit al parului si cu caracterul
vioi, sociabil si jucaus.

ISTORIA VECHE. Exista mai multe versiuni asupra originii acestei rase, care, dupa unii, ar fi aparut in Africa, dupa cum o sugereaza numele si asemanarea cu pisica domesticita din Egiptul Antic. Forma corpului pisicii Abisiniene precum
si cea a botului sunt, intr-adevar, foarte asemanatoare cu cele ale pisicilor din picturi
si sculpturi care dateaza de peste 4000 de ani.
Dupa unele studii recente de genetica, pisica Abisiniana pare sa fi aparut pe coastele
Oceanului Indian si in Asia de Sud-Est, ajungand in Europa datorita marinarilor, in muzeul zoologic din Leida, in Olanda, este expusa o pisica impaiata avand blana agouti, adusa din India de catre un negustor.

ISTORIA MODERNA. Pisici avand blana pestrita erau cunoscute inca din
secolul al XlX-lea in Marea Britanie si erau supranumite bunny-cat,
pisici-iepure, din cauza coloritului asemanator cu acela al iepurelui de camp
sau al unor varietati de iepure de casa. Primul exemplar este mentionat la o
expozitie de pisici din anul 1874; in catalog el este inscris ca "Zula,
proprietatea capitanului Barrett-Lennard. Aceasa pisica a fost adusa din
Abisinia la sfarsitul razboiului". Trupele britanice au parasit teritoriul
Etiopiei de azi in luna mai a anului 1868, astfel incat este posibil ca
stramosii rasei sa fi avut origini africane, in orice caz, selectia moderna
si elaborarea standardului s-au efectuat in Marea Britanie, unde rasa a fost
recunoscuta oficial in anul 1882 si prezentata sub numele actual la expozitia
de la Crystal Palace din Londra, in anul urmator. Dupa ce, la inceput, a avut
o raspandire rapida, rasa a intrat intr-un con de umbra din cauza celor doua
razboaie mondiale, iar selectia s-a reluat abia in a doua jumatate a secolului
al XX -lea. Varietatea asemanatoare iepurelui de camp (Usual) a fost prima
admisa din punct de vedere al standardului, fiind si astazi cea mai raspandita
in Europa, tonalitatea sorrel a aparut in anul 1887, dar a fost recunoscuta
abia in anul 1957, iar in anul 1975 a fost acceptat coloritul albastru. Acum
cativa ani au fost recunoscute si varietatile fawn si silver.

STANDARDUL.
Corpul este suplu, capul are o forma triunghiulara usor rotunjita, fara suprafete plane si este lat si se subtiaza catre bot, cu stop slab pronuntat. Botul nu este nici patrat, nici
ascutit. Urechile sunt mari, usor ascutite la varf, departate si impodobite spre varf
cu smocuri de par.Pisica Abisiniana are ochi migdalati, care pot fi verzi sau de culoarea ambrei sau a alunei. Gambele sunt de lungime medie, cu labe ovale. Blana este deasa, formata din par moale, matasos, suficient de lung pentru a forma doua sau trei dungi mai inchise de ticking. Parul este scurt si lipit de corp.

CARACTERUL. Pisica Abisiniana este cunoscuta pentru caracterul sau vioi,
foarte activa si cu o capacitate mare de reactie. Temperamentul este o
caracteristica importanta a rasei si adaptarea sa la viata din casa depinde de
timpul care i se acorda de catre stapani. Pisica Abisiniana trebuie,
intr-adevar, sa fie tratata cu multa atentie, este jucausa chiar si cand
ajunge la maturitate, curioasa si sensibila. Nu este, desigur, pisica
potrivita pentru un stapan care lipseste multe ore de acasa; trebuie sa
participe la viata casei si sa aiba posibilitatea de a-si consuma energia in
miscare si jucandu-se, eventual intr-un spatiu verde imprejmuit. Este o pisica
pasnica si prietenoasa careia ii place tovarasia unei alte pisici si chiar
aceea a unui caine, dar nu accepta sa faca parte dintr-un grup mai mare. ii
place sa se joace cu copiii, dar nu trebuie obligata sa stea prea mult in
brate, pentru ca nu-i place sa fie mangaiata. Este foarte sprintena si
curioasa, asa ca trebuie supravegheata mai ales in primele luni de viata;
pisoii sunt, de fapt, extrem de neastamparati.

INGRIJIREA. Are nevoie de spatiu pentru a face miscare, de atentie
din partea oamenilor si chiar de rasfat, pentru a duce o viata fericita. Parul
sau moale se curata foarte bine numai manual, nefiind nevoie de manusa din
piele de antilopa sau de pieptene cu dinti de cauciuc. Se pot folosi, eventual,
un pieptene cu dintii foarte marunti si desi si o carpa de matase pentru a reda
luciul parului inainte de participarea la o expozitie.

CULORILE. Coloritul tipic al pisicii Abisiniene este agouti,
caracterizat prin ticking, alternanta de fasii in nuante deschise si inchise
pe fiecare fir de par in parte. Prima culoare selectionata a fost cea a
iepurelui de camp, cunoscuta si sub numele de usual sau ruddy, cu ticking
brun inchis pe un fond de culoarea caisei intr-o tonalitate calda. Mai
tarziu au aparut rosul (fond caisa cu ticking de culoarea scortisoarei),
albastrul (fond trandafiriu cu ticking albastru-gri), fawn (fond ca fildesul
cu ticking intr-o tonalitate bej-roz) si varietatea silver, cu baza
alb-argintie si ticking in culorile mentionate mai sus. Printre culorile
selectionate foarte recent se afla lilac si chocolate. Culoarea de baza a
rasei Abisiniene pare sa fie cea rosie, dar aceasta culoare depinde de o
alta gena decat cea a adevaratului rosu si nu este, deci, legata de sexul
animalului: din punct de vedere genetic este mai mult un maro deschis datorat
alelei b1. Din aceasta cauza este definita prin termenii sorrel sau cinnamon
(scortisoara) si varietatea diluata corespunzatoare este cunoscuta ca fawn sau
bej. Din punct de vedere genetic, pisica Abisiniana este de tip tabby, dar
selectia a eliminat caracteristicile acestui desen de pe gambe si de pe coada
si, in plus, de pe zona de par in nuanta mai inchisa din jurul gatului,
mentinand, totusi, semnul "M" pe frunte si varful cozii mai inchis la culoare.
Albul este admis numai in jurul buzelor si pe obraji.

http://pisicilearistocrate.xhost.ro/abisiniana.html