Burmilla

In activitatea crescatorilor apar cateodata fenomene curioase care amintesc de alchimie si ingredientele sau, mai bine spus, incrucisarile efectuate pentru a ajunge la rezultatul dorit; ele sunt mai mult sau mai putin secrete si, cateodata, de-a dreptul intamplatoare, in cazul Burmilla, pretiosul "amestec" utilizat este indicat chiar prin numele rasei, care imbina Burmeza cu Persana chinchilla. A rezultat o rasa careia i se potriveste perfect dictonul latinesc  in medium stat virtus  , adica "adevarul se afla pe undeva pe la mijloc".

ISTORIA VECHE. 
Numele rasei sintetizeaza exact originea ei: baroneasa englezoaica Miranda von Kirchberg spune despre prima serie de pisoi ca este "distinctily Burmilla", combinand numele parintilor care proveneau din rasele Burmeza si Persana chinchilla. Intr-adevar, Burmilla este rezultatul imperecherii intre mascul Persan chinchilla si o femela Burmeza lilac.
 Primele patru pisicute Burmilla fatate in anul  1981, au caracteristici intermediare intre cei doi parinti: cu dimensiuni medii si foarte musculos, cap rotunjit, ochi verzi. Blana este caracteristica principala: parul mai lung decat cel al pisicilor cu par scurt, foarte des, de culoarea Persanei silver shaded, cu puf aproape alb si cu pete mai inchise.
 In anul urmator, baroneasa incepe selectia rasei. De la una dintre primele pisicute, Gemma, sotii Charles si Therese Clarke, cu ajutorul unui genetician, selectioneaza primele cinci generatii pure, care permit noii rase sa fie recunoscuta oficial. In anul 1983 Burmilla este recunoscuta de Cat Association britanica si debuteaza oficial la expozitii, in Statele Unite, cresterea acestor pisici a inceput doar de cativa ani, dar s-au obtinut deja unele succese importante. Rasa Burmilla a fost recunoscuta de FIFeinanul 1996. 

STANDARDUL.
 Corpul de talie medie, puternic, musculos, da o impresie
 de eleganta. Capul este rotunjit, cu urechile si ochii bine distantati. Varful
 nasului si barbia trebuie sa se afle pe acelasi plan, nasul are un stop bine
 pronuntat. Urechile sunt de marime potrivita, late la baza si cu varful
 rotunjit. Ochii sunt mari, expresivi, usor oblici, cu pleoapele conturate prin
 aceeasi nuanta cu tipping-ul, de culoare verde. Nasul, de culoarea teracotei,
 are pe margini o nuanta mai inchisa. Intre ochi apare un "M" mai inchis, o
 amprenta a coloritului tabby. Toracele este rotunjit, destul de larg, spatele
 drept. Gambele se subtiaza catre extremitati, de lungime medie, cu oase
 puternice, cele posterioare putin mai lungi decat cele anterioare.Labele sunt
 ovale, bine proportionate cu restul corpului, cu pernite plantare negre, coada
 este de lungime medie, subtiata catre varf, cu inele tabby si cu varful intr-o
 nuanta mai inchisa. Blana este bogata, scurta, deasa, cu par matasos si cu puf
 abundent.
 
CARACTERUL. 
Mediu reactiva, pisica Burmilla este sociabila si vioaie ca Burmeza, ponderata prin aportul caracterului mai rezervat si flegmatic al Persanei. Temperamentul este atat de caracteristic incat poate fi luat imediat in consideratie ca facand parte din standardul
 rasei si apreciat ca atare de arbitrii judecatori intr-o expozitie. Aceasta pisica are nevoie de atentii intre nivelul mediu si cel maxim asa ca nu poate fi lasata mult timp singura si nici neglijata atunci cand stapanii sunt acasa. Este un animal de tinut in brate, linistit, pasnic, nu se teme de apa si miauna mult. Pisica Burmilla accepta cu usurinta prezenta cainilor.
 Se adapteaza bine la viata in apartament, dar ii plac si plimbarile in aer liber.
                                                          
INGRIJIREA. 
Blana pisicii Burmilla are nevoie, saptamanal, de putin timp
 pentru curatenie. Folosind o manusa umeda si o perie, parul se poate mentine
 curat si aranjat. 

CULORILE. 
Culoarea de fond este intotdeauna un alb argintiu foarte
 curat, tipping-ul poate fi silver, chocolate, lilac si in alte culori, rosu
 sau crem. Acest colorit deosebit provine de la o gena care inhiba pigmentatia
 parului pe o portiune din lungimea sa. Intensitatea tipping-ului este mai putin
 importanta decat omogenitatea sa. Un tipping prea deschis nu este apreciat,
 pentru ca nu creeaza un contrast net. Pisicile au deseori desen tabby pe cap,
 gambe si pe coada, provenit de la liniile selectionate de sotii Clarke.
 Desenele tabby nu trebuie sa existe si pe corp, ci numai pe extremitati.

http://pisicilearistocrate.xhost.ro/burmilla.html

---