Totul despre comportamentul cainilor. De ce musca cainele?

Un amator de caini va lauda in primul rand urmatoarele trasaturi de caracter ale animalului indragit: fidelitatea, atasamentul, vigilenta, cumintenia. Pe aceste insusiri se bazeaza  intrebuintarea multilaterala a cainilor, pentru conducerea orbilor sau a altor oameni cu dizabilitati si pentru serviciul in cardul politiei sau armatei.

Fidelitatea si atasamentul cainelui
Fidelitatea si atasamentul fata de proprietar vor fi cu atat mai evidente cu cat omul s-a ocupat mai mult de animal in perioada de socializare. In memoria cainelui tanar se vor intipari mai ales proprietatile olfactive ale proprietarului sau, determinand o legatura durabila dintre om si caine. In conditii de trai in mijlocul naturii, cainii se strang intr-o haita, care este condusa de cel mai puternic dintre ei. Membrii haitei trebuie sa se supuna neconditionat intereselor generale, pentru a mentine unitatea grupului. Daca in timpul luptei cu un adversar puternic un membru al haitei este ranit, ceilalti vin in apararea lui, cu mult spirit de sacrificiu, punandu-si viata in pericol.
Cainele crescut in preajma oamenilor il considera pe stapan conducatorul haitei si i se supune. Acest comportament este instinctiv si puternic ancorat in obiceiurile cainelui, deoarece in conditii naturale are o importanta vitala. Daca cainele nu ar fi atat de atasat haitei s-ar indeparta usor de ea si ar cadea prada dusmanilor sai. Cainele se simte legat de stapan si pentru motivul ca acesta il hraneste. Despartiit de stapan cainele s-ar putea rataci, nemaigasind drumul inpoi spre casa. De aceea se straduieste sa-si urmeze stapanaul pas cu pas.

Vigilenta si spiritul de aparare. De ce musca cainele?
Vigilenta si spiritul de aparare ale cainilor sunt usor de inteles daca ne imaginam obiceiurile de viata ale stramosilor cainelui. Haita de lupi traieste intr-un teritoriu propriu pe care il apara la nevoie. Pentru odihna si somn haita se retrage in teritorii greu accesibile cum ar fi pesterile. In cazul unor zgomote suspecte animalele se trezesc foarte repede si se informeaza asupra cauzei zgomotelor. Daca se afla dusmani in apropiere haita se salveaza prin fuga.
Cainii au pastrat obiceiurile stramosiilor de a reactiona la cele mai fine zgomote si in caz de pericol latra in scop de avertizare, speriindu-i uneori pe hoti chiar daca acestia stiu ca stapanii casei lipsesc.
Cine n-a vazut vreodata un caine latrand furios langa un gard, incercand sa inlature primejdia, chiar daca aceasta consta intr-un simplu trecator nevinovat? Acest comportament este de asemenea o expresie a apararii teritoriului. Cainele considera ca gradina si terenul din jurul curtii sale reprezinta teritoriul sau, pe care il apara instinctiv cand se apropie persone necunoscute. In apartament, teritoriul cainelui este coltul in care se afla culcusul sau.
Obiceiul cainelui de a fugi dupa biciclete si masini si de a latra puternic rezida din placerea de a vana. Cainii au un miros exceptional, un auz foarte bun, dar vad mai slab. Daca vad in jurul lor un obiect in miscare se trezeste instinctual de vanatoare, ceea ce ii determina sa alerge dupa obiect.  Cu aceasta ocazie chiar si cainii foarte blanzi pot sa muste. Cand un copil a suparat un caine si apoi fuge trezeste instinctual de vanatoare al cainelui. Acesta il va urmari si il va ataca. Se recomanda asadar ca omul sa nu fuga de caine.
Cainilor le mai place sa aporteze obiecte aruncate, pe care le vad in miscare. De mici, cainii apuca diferite obiecte si le aduc stapanului. Pentru caine aportarea este o preocupare placuta, deoarece ii ofera posibilitatea de a se misca. Se constata ca in timpul aportarii cainii sunt zburdalnici, jucausi si latra de placere.
In legatura cu instinctual cainilor de a-si apara teritoriul si de a vana s-au facut cercetari asupra cauzelor care ii determina sa muste. Cele mai frecvente cauze sunt: intrarea persoanelor straine in teritoriul cainelui, amenintarea si frica, supararea cainelui si aprecierea gresita a unei situatii.
Cu toata inteligenta lor, cu toata memoria buna, cainii prezinta deseori reactii instinctive care seamana cu cele ale stramosilor lor. Multi proprietari de caini si multi copii compara cainele cu o fiinta umana, apreciind inteligenta si reactiile rationale ale animalului. In realitate cainele are deseori si reactii nerationale cauzate de frica.
Odata stabilita ierarhia sociala intr-o haita de caini nu mai au loc lupte serioase. Cand animalul cu rang inalt face un gest de amenintare animalul cu rang inferior raspunde printr-un gest de supunere sau prin fuga. Cainele isi musca stapanul, adica animalul cu rang inalt numai cand simte o amenintare puternica, fiindu-i teama pentru  viata lui. Nu este in stare sa aprecieze in mod just anumite gesturi de constrangere pe care i le aplica stapanul lui. Pentru el, stapanul este conducatorul caruia trebuie sa i te supui, dar de la care nu trebuie sa suporti maltratari.

Stapanul trebuie sa porneasca de la premisa ca animalul nu poate sa faca o asociere corecta a faptelor si din aceasta cauza nu are nici un sens sa-l pedepseasca pentru un fapt care, din punct de vedere al cainelui nu este pasibil de pedeapsa. Cainele prin natura lui este fricos chiar si atunci cand prin latrat puternic vrea sa-si demonstreze puterea si agresivitatea. Tratandu-l in mod brutal omul nu face decat sa-i mareasca starea de frica si prin aceasta nesiguranta in comportare. Daca cainele a facut ceva nepermis este suficient un gest de amenintare sau un cuvant scurt: rau! pentru a-i atrage atentia Sesizarea unei fapte nepermise sau nedorite trebuie sa se faca imediat dupa ce aceasta a fost comisa, deoarece cainele uita repede ce a facut si daca este atentionat mai tarziu eu nu mai face legatura intre fapta si pedeapsa.
Daca un cainele este dojenit de stapan va incerca sa-i demonstrez supunerea sa adoptand o serie de gesturi si atitudini:
1.    se culca pe spate si se uita increzator la stapanul sau
2.    se ghemuieste pe burta si incearca deseori sa dea laba
3.    isi apleaca capul si isi lipeste urechile de cap avand o mimica trista
4.    se taraste spre stapan, se gudura pe langa el si il atinge cu botul
5.    fuge cu coada intre picioare si cu urechile culcate. Aceasta atitudine este adoptata de obicei de cainii fricosi sau de cei care asteapta o “morala” mai serioasa.

---