Totul despre comportamentul pisicilor

Trasaturile cele mai des enumerate de iubitorii de pisici, pe langa leneveala si placerea de a fi mangaiate sunt: atasamentul fata de om, incapatanarea, o anumita mandrie “distanta” si curajul in timpul vanatorii sau al autoapararii.

Pisicile pot fi tinute nu numai individual dar si in grup, mai ales in tinerete. Intre ele nu exista o ierarhie sociala stricta, din contra, se constata ca pisicile se menajeaza intre ele, tinand cont una de alta. Este adevarat ca cele mai mari si cele mai puternice pisici au o anumita prioritate la mancare.

Sa presupunem ca pisica isi poate petrece timpul cum vrea ea. In acest caz, ii place sa faca zilnic incursiuni pe teritoriul care ii apartine, pentru a se convinge ca “totul este in ordine”. Pisica de casa care traieste la curte isi cunoastre foarte bine teritoriul. Punctele de orientare cele mai importante sunt copacii si arbustii in care se poate refugia la nevoie. Pisica cunoaste de asemnea potecile, pe care are obiceiul sa se plimbe. Din loc in loc depune fecale si urina. Prin aceste marcari olfactive isi poate da seaman daca se mai afla o alta pisica in teritoriul ei.

In timpul plimbarilor pisica se opreste din cand in cand, ciuleste urechile, inregistreaza zgomotele si se uita cu atentie in jur. Auzul si mirosul reprezinta principalele simturi de orientare. Atentia cea mai mare o acorda zgomotelor si obiectelor in miscare. Din cand in cand pisica se ghemuieste si ia pozitia de panda. Pisica poate sa inregistreze si sa localizeze in spatiu ultrasunetele provenite de la soareci. Este necesar ca in timpul plimbarii sa nu provoace nici un zgomot. Daca intalneste o alta pisica, nu se arata prea incantata. Ambele pisici incearca sa se comporte “diplomatic”, sa se evite sau sa se ignore reciproc. O pisica isi poate da seama usor daca pe acelasi drum a trecut putin mai devreme o rivala. In acest caz nu se grabeste sau incearca sa o evite. Astfel nu se  deranjeaza reciproc in timpul vanatorii.

De ce se spala pisica?

Pe langa vanatoare pisica mai are o apsiune: curatenia corporala. Limba ei este prevazuta la suprafata cu tepi cornosi care reprezinta in timpul linsului un fel de tesala. Pentru a-si curata blana pisica umezeste laba cu saliva si o trece apoi peste blana. Scopul este de a indeparta din blana frangmentele de murdarie si impuritatile care se fixeaza pe par in timpul plimbarilor. Curatenia corporala ajuta si la indepartarea parazitilor externi. Trebuie sa se tina cot de faptul ca obiceiurile animalelor noastre domesticite au in majoritatea cazurilor un substrat biologic. Stramosii pisicilor traiau in pesteri, crapaturi de piatra sau alte ascunzisuri, fiind deseori invadati de ectoparaziti. Daca se cuibareau in blana capuse sau alti paraziti pisica scapa cu greu de ei. De asemenea curatenia blanii este o conditie preliminara pentru o vanatoare reusita: in timpul pandei pisica trebuie sa stea deseori mai mult timp nemiscata. Daca va simti mancarime din cauza parazitilor ea se va scarpina, ceea ce reduce sansele de vanatoare.

Spre deosebire de caine pisica evita apa, respectiv evita sa fie udata. Se spune ca pisica simte cum va fi vremea si inainte de ploaie nu se mai duce la vanatoare. Blana uda a pisicii o poate face sa raceasca si din acest motiv pisica evita sa se ude.

Tandretea pisicii

Fata de om pisica isi expprima tandretea prin frecarea capului si corpului de picioarele lui, torcand linistita. Cu cat este crescuta de la o varsta mai tanara cu atat este mai atasata fata de om. Gesturile de tandrete pe care le-a invatat din timpul jocului cu fratiorii su cu mama ei le transpune apoi la om, pe care il considera “partener de viata” si nu stapan. Pisicii tinere ii place foarte mult sa se joace cu copii, dar jocul nu trebuie sa fie prea exuberant pentru ca pisica isi arata imediat ghearele. Pisica reactioneaza astfel datorita unui impuls ereditar, pentru ca astfel simte ca e mai bine. Reactiile de aparare in caz de durere sunt utile deoarece feresc pisica de dureri mai mari. Pisica reactioneaza deci intr-un mod util scopului sau.

Daca o pisica a crescut de tanara  langa om si a fost bine tratata se va purta bine si cu alti oameni. Este important sa vina in contact cu omul inca de la varsta de 3-4 saptamani si sa se obisnuiasca cu mirosul, cu aspectul si cu limbajul lui. Altfel va fi sfioasa si va evita contactul cu omul. Pisica trebuie crescuta intr-un climat de afectiunea, omul trebuie sa-i vorbeasca, sa o mangaie, sa se ocupe de ea. Pisica este un  animal sensibil, care distinge usor nuantele din vorbirea umana. De asemenea, pisica este sensibila fata de pedepse. Atasamentul ei fata de om se poate vedea si din faptul ca atunci cand i se adduce mancare, oricat ar fi de flamanda mai intai il saluta bucuroasa pe om, torcand la picioarele lui, si abia apoi incepe sa manace.

Cainele si pisica

Comportamentul pisicii fata de alte animale depinde de experienta fata de acestea pe care a acumulat-o la o varsta tanara. Daca puii de pisica cresc la olalta cu puii de caine se obisnuiesc si se joaca impreuna. Dusmania dintre caine si pisica se datoreaza mai mult instinctului de vanatoare al cainelui. Cainele asteapta ca pisica sa se sperie de latratul lui si sa fuga. Pisica stie ca prin fuga nu poaet scapa decat daca exista un apropiere un gard sau un pom salvator. Daca ar fugi cainele ar ajunge-o repede si ar musca-o. De aceea pisica nu are alta alternativa decat sa se arata deornica de lupta si de aparare. Ea se indoaie gata de salt, prezentand asa numica “spinare de  pisica” si pufaie furioasa, cu gura deschisa. Daca inamicul se apropie totusi, pisica il zgarie pe fata. Cainele urla de durere si se retrage de oicei cat mai repede.

Este interesant ca datul din coada la caine are cu totul alta semnificatie decat la pisica. La caine exprima bucurie si bunavointa, la pisica in schimb exprima neancredere. Este indicat ca omul sa nu mangaie o pisica necunoscuta care da din coada: s-ar putea sa se aleaga cu o zgarietura.

Relatiile pisicii cu alte pisici

Atitudinea reciproca a pisicilor depinde de experientele accumulate in cursul tineretii si in timpul intalnirilor cu alte pisici. Fratii se inteleg bine intre ei, daca spatial in care traiesc este suficient de mare si daca au la dispozitie mancare buna. Doua pisici care nu se cunosc se apropie pline de neincredere, se invart in cerc mirosindu-se reciproc in regiunea anala si a flancurilor. Daca au intentii pasnice si se simt egale in rang se despart indepartandu-se agale una de alta. In schimb, cand una dintre pisici se simte superioara face un gest amenintator cu laba, speriind pisica inferioara, care fuge ca sa evite conflictul.

Pisicile si relatia lor cu omul

Pisicile sunt incapatanate si fac numai ceea ce le place. De aceea pot fi dresate numai cu multa greutate. In schimb, pisica dispune de o mare capacitate de a invata: ea invata anumite reactii pe baza observatiilor proprii si a imitatiei. In comportamentul ei fata de om si fata de prada, pisica tanara o imita in tocmai pe mama ei. La nevoie, pisica isi poate exprima dorintele astfel incat sa fie inteleasa de catre om. Daca doreste, de exemplu, sa paraseasca camera, pisica se aseaza in fata usii si se uita cand la om, cand la clanta. In cazul in care deschiderea usii intarzie ea scoate din cand in cand cate un miorlait rugator. Daca pisicilor le este foame sau sete ele stau in fata farfuriei pentru mancare sau a castronului pentru apa intr-o atitudine de asteptare.

O mare parte a comportamentului pisicilor este innascut. Multe reactii sunt instinctive, ereditare, chiar daca pisica tanara a fost crescuta separate de mama ei, neavand un exemplu pentru felul in care trebuie sa reactioneze. Principalele reactii inascute sunt urmatoarele:

- Adoptarea unei anumite pozitii in timpul somnului (incolacire).

- Curatarea blanii, lingerea picioarelor si a corpului precum si spalarea “fetei”.

- Relaxarea dupa somn prin incovoierea spatelui urmata de intinderea membrelor anteriaore si posterioare.

- Ascutirea ghearelor.

- Succesiunea miscarilor in timpul vanatorii: pozitia de panda, furisarea spre prada, saltul, prinderea prazii, muscatura in ceafa sau jocul cu prada.

- Scurmarea pamantului dupa depunearea fecalelor sau a urinei.

- Miscarile de aparare: curbarea spatelui, aplecarea urechilor, pufaitul si lovirea cu ghearele.