Pisica - vaz, auz, simtul tactil

Pentru un animal de prada organele de simt au o importanta majora. Timp de milioane de ani auzul, vazul si simtul tactul la pisica salbatica s-au dezvoltat in mod deosebit. Dar si simtul olfactiv si gustativ sunt dezvoltate, fiind ilustrate prin expresia "pisica pofticioasa" pentru acei oamni carora le place sa manace delicatese.

Vazul pisicii
Vazul la pisica este mai dezvoltat decat la caine. Ea vede la distanta mai mare, starnindu-i interes mai ales obiectele in miscare. Vazul foarte bun se explica prin numarul mare de celule senzoriale din retina. La o pisica de 3,5 kg, nervul optic este compus din aproximativ 130.000 de fibre nervoase. La om, care primeste circa 70% din informatii prin vaz si care are o masa corporala de 20 de ori mai mare decat o pisica, exista circa exista circa 1 milion de fibre nervoase in nervul optic.

La animalele care vaneaza sau pasc noaptea, se constata o particularitate, si anume prezenta in retina a oglinzii pigmentare, care reflecta razele si amplifica astfel lumina slaba. In semiintuneric ochii pisicii par intr-o anumita pozitie "carbuni aprinsi", deoarece atunci razele reflectate de oglinda pigmentara cad direct in ochii omului.

Experientele au dovedit ca pisicile pot sa distinga culorile (rosu, oranj, galben, verde, albastru, violet) si sa le retina separat. De exemplu pisica poate fi invatata sa aleaga un obiect de o anumita culoare daca dupa alegerea respectiva va fi rasplatita. Culoarea preferata a pisicii este culoarea rosie.

Auzul pisicii
Auzul pisicii este de asemenea foarte dezvoltat. Zgomotele fosnitoare sau piuitoare trezesc imediat interesul pisicii. Numarul fibrelor nervoase din nervul auditiv este de circa 52.000 spre deosebire de om care are numai aproximativ 31.000 de fibre nervoase. Este deci usor de inteles de ce pisica percepe "fara dificultate" zgomote care ne scapa, chiar daca suntem foarte atenti. Ea localizeaza foarte bine locul din care provine zgomotul precum si distanta la care s-a produs acesta. Cu ajutorul unor metode sensibile de cercetare s-a constatat ca pisica poate sa produca in laringe vibratii rapide ale aerului, a caror lungime de unda este in domeniul ultrasunetelor. Chiar si la pisicile tinere, in varsta de 30-40 de zile se observa uneori deschiderea gurii fara ca animalul sa scoata nici un sunet. S-a putut dovedi ca in timpul acestui "cascat" se produc ultrasunete cu o frecventa de 80 000 Hz, care sunt receptionate de pisica mama, facilitandu-i supravegherea puilor. Mama reactioneaza de fiecare data prin miscarea pavilioanelor urechii. Mai mult ea poate sa raspunda deschizand gura si expulzand aerul cu o frecventa ultrasonica de 50 000 Hz. Ultrasunetele joaca un rol si in viata soarecilor. Soarecii tineri comunica intre ei sau cu mama lor si cu ajutorul acestui sistem. Nu este exclus ca pisica sa localizeze pozitia soarecelui tocmai prin "interceptarea" unor astfel de convorbiri.

Simtul tactil al pisicii
Pentru orientarea in intuneric sau in semiintuneric, pisica se foloseste de perii din jurul botului (mustata) si de perii senzitivi situati deasupra ochilor. Acesti peri contin la baza lor elemente senzitive cu care se pot inregistra excitatii mecanice. Cu ajutorul perilor senzitivi pisica poate sa constate pe intuneric daca de exemplu gaura din gard este destul de mare ca sa poata trece prin ea.

Simtul olfactiv la pisici
Simtul olfactiv are mai putina importanta pentru gasirea prazii. In intuneric, insa, excitatiile olfactive pot sa contribuie la depistarea locului in care se afla prada.

Pisica este considerata un bun cunoscator al mancarurilor gustoase. Spre deosebire de caine ea refuza mancarurile urat mirositoare. Ii plac toate mancarurile pe care el prefera omul. Uneori fura mancare din bucatarie sau din camara, mai ales atunci cand nu este supravegheata. Daca da de un miros interesant ea deschide usor gura, trage in sus buza superioara si vibreaza usor din nari. Tot pe baza mirosului se depisteaza reciproc motanul si pisica aflati in calduri.

---