Simturile cainelui: miros, auz, vaz, simtul tactil

Mirosul cainilor

Observand felul cum se comporta un caine, remarcam faptul ca animalul adulmeca permanent obiectele din jur. La plimbare il trage neobosit pe stapanaul lui de la un pom la altul, de la un colt la altul, respectiv in toate locurile cu mjiros “interesant”. Acest comportament se datoreaza unui simt olfactiv mult mai dezvoltat decat la om. Stramosii cainelui, datorita traiului prin paduri, unde vizibilitatea era redusa aveau nevoie de o sursa de informatie din partea dusmanului si respectiv a vanatului, care sa fie eficace chiar la distante mai mari. Substantele odorante secretate de glandele pielii erau foarte potrivite in acest scop.

Mirosul deosebit de fin al cainelui se datoreaza numarului mare de celule senzoriale din mucoasa olfactiva: la om exista circa 20 de milioane de asemenea celule, la caine in schimb, exista circa 150-300 de milioane, in functie de marimea cainelui. De la aceste celule, stimulul este transmis sub forma de biocurenti, prin fibrele nervoase, spre centrii nervosi, care amplifica si transmit informatia spre scoarta cerebrala. La caine, numarul celulelor nervoase din scoarta, care participa la sesizarea si prelucrarea senzatiei olfactive, este foarte mare.

Cainii se recunosc reciproc si se disting cu ajutorul substantelor odorante secretate de glandele anale si de  glandele pielii din regiunea genitala. Cand se saluta se ating initial cu boturile. Apoi se miros in regiunea inghinala si anala. Dand din coada ei exprima sentimente prietenesti. In schimb maraind exprima antipatie si dispozitie de lupta. Daca un mascul manifesta interese sexuale fata de o catea care nu este in calduri, cateua il respinge maraind.

Luptele dintre masculi si femele sunt destul de rare, deoarece masculul se retrage intr-un mod manierat cand este respins de femela.Daca respingerea este insa prea brutala masculul uita de atitudinea sa cavalereasca. Masculii mai au obiceiul sa se miroase reciproc in regiunea penisului, catelele in regiunea anala. Mirosul este foarte important in ritualul de imperechere, pentru ca ceea ce excita masculul este mirosul emanat de vaginul catelei in timpul si inaintea caldurilor.

Cainele se bazeaza cam “orbeste” pe informatiile sale olfactive. Fiind mic in comparatie cu omul nu are ocazii prea frecvente sa se uite la fetele persoanelor care il inconjoara si de aceea fata omului nu are importanta pentru orientarea lui. In schimb distinge bine mirosurile care pornesc de la pielea si de la hainele omului. S-a stabilit experimental ca un ciane poate fi usor de pacalit daca o persoana straina se imbraca cu haina si se incalta cu pantofii stapanului. Cainele va urma aceasta persoana fara sa banuiasca ceva. Mai tarziu insa, pe baza particularitatilor comportamentului persoanei respective, cainele isi va da seama de eroare.

Oamenii au preferinte olfactive foarte diferite. In schimb cainii au o “conceptie” destul de uniforma asupra acestei probleme. Cainilor le plac mirosurile care pornesc de la glanda anala, de la glandele pielii, de la urina si fecale, mirosul de mancare, si mirosurile care pornesc de la corpurile animalelor aflate in descompunere. Preferinta cainilor pentru mirosuri neplacute omului porneste de la faptul ca stramosii lui, la fel ca si vulpea, hiena si sacalul fac parte din consumatorii de hoituri. Cu milenii in urma ei s-au obisnuit cu consumul de animale moarte, intrate in putrefactie. Din cauza asta, de-a lungul timpului, mirosul de “putrefactie” a devenit placut pentru caini. Acidul gastric al cainilor este destul de acid: (ph intre 1,5 si 2,5) si inhiba cresterea germenilor de putrefactie, astfel incat consumul de cadavre in mod obisnuit nu are efecte negative asupra sanatatii cainelui.Nu este asadar de mirare ca in unele situatii cainele manifesta interes pentru mirosuri care sunt dezgustatoare omului.

Cu ajutorul mirosului sau fin cainele repereaza usor urmele vanatului. Animalele salbatice au la nivelul membrelor glande odorante. Secretia acestora, asemanatoare transpiratiei, contine mai multe substante, de exemplu acizi organici (mai ales acidul butiric), al caror miros este neplacut pentru om. Cainele insa, iubeste mirosul acidului butiric, si nu va trebui sa va mirati sa ii place sa va linga degetele de la picioare, desi sunt transpirate. Mirosul acidului butiric este perceput de caine chiar si la o dilutie de 1:1 milion. Ceilalti acizi din transpiratie (formic, acetic, lactic, capronic) sunt de asemenea sesizati intr-o dilutie foarte mare. Cainilor le place asadar sa caute urma vanatului bazandu-se pe mirosul acestor acizi. Cu cat urma este mai proaspata cu atat este mai usor de reperat. Majoritatea substantelor odorante se volatilizeaza destul de repede si din aceast acauza, urma nu mai poate fi sesizata dupa cateva ore. In zilele calde de vara urma poate fi mai greu gasita decat iarna.De asemenea nu trebuie sa se interfereze prea mult cu alte urme.

Auzul cainilor

Cainii au un auz de 4 ori mai bun decal al omului. Ei percep si undele sonore de frecventa inalta. Fluierele speciale pentru caini pot avea o frecventa de 20 000 – 40 000 de vibratii pe secunda, care nu sunt sesizate de urechea omului, dar la care cainii reactioneaza foarte sensibil. Pentru reperarea unui vanat, respectiv al unui dusman care se misca impotriva vantului si nu poate fi reperat prin miros auzul are o foarte mare importanta.

Cainelui de astazi ii place mai mult sa latre decat stramosilor lui. Exprimarile sonore sunt desigur mai reduse la lupi, deoarece astfel ar atrage atentia vanatului. Lupii urla la luna deoarece in noptile cu clar de luna exista conditii deosebit de pielnice de vanatoare iar urletul lor face curaj si favorizeaza agresivitatea.

La caini, exprimarea sonora a bucuriei sau a durerii joaca un rol important pentru informarea reciproca a animalelor. Cainelui ii place sa latre cand isi apara teritoriul sau cand se afla la vanatoare. La tara daca un caine incepe sa latre intr-un colt al satului, ceilalti caini incep si ei sa latre din spirit de solidaritate pana cand latratul s-a extins in tot satul. Daca un caine este lovit si urla din cauza durerii ceilalti caini incearca sa-i sara “moraliceste” in ajutor si latra in semn de protest.

Vanatorul se orienteaza foarte mult dupa sunetele pe care le scoate cainele in timpul haituirii vanatului. Un prepelicar bun trebuie sa latre atunci cand se afla in imediata apropiere a vanatului. Cainii care fac de serviciu in cadrul politiei sau a salvamontului trebuie de asemenea sa anunte “evenimentele deosebite” printr-un latrat puternic.

La randul sau cainele se orienteaza si el dupa vocea omului. Cainele deosebeste cuvintele, tonalitatea lor si sesiseaza modificarile de nuanta a vocii. In cursul perioadei de educatie cainele face legatura intre anumite fapte pe de o parte si anumite cuvinte sau propozitii pe de alta parte. Va invata foarte repede sa reactioneze la anumite cuvinte-semnal. Din cauza auzului foarte sensibil, cainele este un animal ideal pentru paza.

Vazul cainilor

Vazul are pentru caine o mai mica importanta decat mirosul si auzul.In retina cainelui exista mult mai putine celule senzoriale decat in retina omului. Nervul optic are la caine circa 150. 000 – 200.000 de fibre nervoase, in schimb la om are mai mult de 1 milion de astfel de fibre. Cainele poate sa vada bine numai pe o distanta de circa 10 m. Daca un caine este chemat de la o distanta mai mare  se orienteaza dupa auz si fuge orbeste in directia de unde a auzit vocea. Obiectele in miscare le sesizeaza pe o distanta pana la 300 m. Asadar se poate intampla ca un caine sa alerge dupa un obiect miscator (biciclisti, masini) pe care din greseala il considera vanat. Noaptea cainele vede destul de bine, dar numai la distante mici.

Vazul este important pentru cainii de stana, care la un strigat al ciobanilor sau la un semn cu mana trebuie sa execute diferite porunci legate de paza sau de conducerea oilor. Acesti caini invata de mici sa reactioneze la semnele facute cu mana.

Simptul tactil la caini

Simtul tactil este bine dezvoltat la caine care sesizeaza cea mai usoara atingere a corpului sau. Pe bot are peri tactili – mustatile – de care se foloseste la vanatoare si pentru orientarea in intuneric. In mucoasa nazala, pe bot, pe talpi si in mucoasa limbii se afla de asemenea corpusculi tactili.